eminescubuzau.ro

[chOopz]

Suntem pe ultima sută de metri, iar programul mi se pare din ce în ce mai încărcat... Mărire de medii, concursuri, eseuri... Fiecare după posibilităţi. Iată un subiect care (ce-i drept, la început) mi s-a părut ciudat. Şi anume, doamna profesoară de biologie ne-a spus că, pentru a obţine o notă mare la materia dumneaei, trebuie să facem un eseu literar, o poezie sau o scenetă, în care să prezentăm viaţa unei efemeroptere, respectiv reproducerea acestei insecte. Nu-mi trecea deloc prin cap ce aş fi putut să scriu, aşa că am apelat atât eu, cât şi colegii mei, la ajutorul doamnei de română. La versuri nu mă pricep deloc, aşa că am preferat să scriu o pagină din jurnalul unui fizician. Sper să vă placă.



Minunea vieţii de o zi



Amuţesc corzile… Un fluture îşi înalţă trupul către cer, pe o claviatură de mătase. Dintr-o arcadă îndepărtată, un orologiu bate de şase ori, apoi se opreşte. Tânărul se cufundă în biroul său. A venit mult prea de dimineaţă. Aşteaptă să vină dactilografa, fredonând încet „Sonata Lunii” de Beethoven. Gândurile sale sunt ocupate cu invenţii. Zgomotele care se strecoară în încăpere îl derutează. În ultimele luni, de la începutul lui mai, a visat mult despre timp. Visele i-au acaparat cercetările, l-au consumat, l-au obosit, astfel încât uneori nu ştie dacă este treaz sau adormit.
Un exemplu elocvent pe care s-a bazat îndelunga sa cercetare sunt însăşi micuţele „ephemeroptere” , numite popular „rusalii”. Şi acum vine întrebarea: de ce se numesc aşa şi ce legătură au aceste insecte cu teoria despre timp a tânărului cercetător? „Efemeropterele sau „may-flies”, sunt insecte fine, care prezintă 3 cerci filiformi, au corpul plat sau hidrodinamic, ochii mari şi branhii abdominale.”, spunea fizicianul în lucrarea sa. „Larvele acestora duc timp de 1-3 ani o viaţă acvatică, în cursul căreia se produc numeroase transformări. Între învelişul pupei şi noul înveliş se formează gaze care o obligă să urce la suprafaţă. Aici, învelişul se desprinde, insecta devenind înaripată. Pentru a-şi câştiga pe deplin independenţa, ea trebuie să treacă printr-un stadiu preliminar pentru a fi capabilă de reproducere. În limba greacă, ephemeros înseamnă durată de o zi.”
Aşadar, să ne imaginăm o lume în care oamenii trăiesc doar o zi. Atunci ritmul bătăilor inimii şi al respiraţiei se accelerează într-atât, încât o viaţă întreagă se comprimă într-o rotaţie a Pământului în jurul axei sau rotaţia Pământului este încetinită într-atât, încât o revoluţie completă durează cât o viaţă. În ambele cazuri, un bărbat ori o femeie vede un singur răsărit, un singur apus. Nimeni nu apucă trecerea anotimpurilor. Viaţa este dirijată de lumină. Prin urmare, în această lume în care viaţa durează o singură zi, toţi sunt atenţi la timp, întrucât acesta nu poate fi irosit. Toate trebuie potrivite într-o unică trecere a soarelui, într-o singură moculaţie a luminii. O viaţă este marginea delicată şi rapidă a umbrei unei uşi care se închide.
La fel se întâmplă şi în cazul micuţei efemeroptere, căreia cercetătorul preferă să îi spună „Zburătorul”. Rusaliile, insectele cu cea mai scurtă viaţă pe pământ, sunt considerate a fi băieţii şi fetele care au murit înainte de a-şi fi îndeplinit menirea de soţi şi părinţi şi cărora li se permite, o dată pe an, la sărbătoarea care le poartă numele, să coboare pe pământ sub formă de fiinţe înaripate şi să se înfrupte câteva ceasuri din bucuria netrăită a nunţii şi a dragostei, dispărând în clipa în care au cunoscut-o. „Minunea vieţii de o zi” - o numea tânărul.
Micile vieţuitoare îşi încep cursa dramatică împotriva timpului. Să ne gândim acum la o lume în care timpul curge înapoi. Aşa cum o piersică zemoasă, maronie este luată din coşul de gunoi şi pusă pe masă pentru a se înroşi, se întăreşte, este purtată în sacoşa de cumpărături la piaţă, pusă pe tarabă, în lădiţa cu fructe, apoi este dusă la pomul înflorit, tot la fel se întâmplă şi în cazul acestor insecte, care efectuează un zbor nupţial, la lăsarea serii. Durata vieţii este de câteva ore. Efemeridele nu se mai hrănesc, aparatul lor bucal nu mai este funcţional, iar tubul digestiv nu mai conţine decât aer. Toată existenţa lor este concentrată către o ţintă unică: reproducerea.
În fond, timpul este vizibil pretutindeni. În această lume, o secundă este o secundă care este o secundă. Timpul păşeşte înainte cu o regularitate admirabilă, cu exact aceeaşi viteză în fiecare colţ al spaţiului. Timpul este un suveran infinit. Timpul este absolut. Timpul este termenul de referinţă faţă de care se judecă toate acţiunile.
Vreau să înţeleg timpul ! E singura dorinţă a fizicianului ! Un orologiu bate de opt ori dintr-un turn în depărtare. Funcţionarul inovator îşi saltă capul de pe birou, îndreptându-se către fereastră. Oraşul s-a trezit, în sfârşit. Soseşte şi dactilografa, preluând manuscrisul. Tânărul se simte gol şi nu ştie ce să facă. Şi-a dedicat ştiinţei o mare parte din viaţă, iar acum se simte singur… Uneori şi-ar dori şi el să trăiască numai o zi şi să caute un timp pierdut, un timp al regăsirii…